Stau pe margine ji te privesc.Nu ma vezi .Nici macar nu crezi k exist.Eu cred insa in tine.Cum as putea sa fiu ingerul tau astfel?Nu pot sa-ti sterg lacrimile, nu pot sa-ti aduk zambetul inapoi, nu pot niki macar sa-ti vorbesc.Mi-as dori sa pot sa-ti raspund la intrebari dar am doar privilegiul sa te privesc.N-am voie sa te judec dar voi fi alaturi de tine cand altcineva o va face.De multe ori ti-as fi dat aripile mele dar mi le-am pierdut.Am vrut sa alung lacrimile cuiva k tine dar aripile au fost atat de moi ji eu atat de slab incat ne-am prabusit amn2.Atunki mi-au luat aripile ji mi-au spus k le voi capata inapoi knd nimeni nu va mai plange.Cu timpul m-am resemnat.Merg alaturi de tine ji te privesc cum iti tarasti pasii, incercand sa-ti gasesti drumul pe care o data il stiai atat de bine.Cum as putea sa te ajut knd niki pe mine nu m-am putut salva??? Ce simplu ar fi fost sa-ti spun 'NU EXISTA RATARE"dar ingerii nu pot mintii.In schimb au credinta.Pentru toate clipele tale de indoiala eu m-am tarat in genunchi pana la capatul lumii, pentru fiecare lacrima de a ta eu am implorat cerul sa-ti mai dea o sansa..si atunki knd u ti-ai plekat privirea eu am tinut speranta in brate sa nu se piarda...