Am invatat ca....ce nu te doboara sigur te intareste.Am invatat sa devin puternica, sa am incredere in mine.Sa merg mai departe in viata si sa "iau toate asa cum sunt".Sa accept ca fericirea este relativa, sa accept ca nimeni nu este perfect. Si am invatat sa iert si sa uit. Ma bucur ca sunt eu. Eu insumi. Ca nu sunt altcineva. Am invatat sa iubesc oamenii care intradevar ma iubesc si sa ii iert pe cei care m-au dezamagit. Ma respect pentru ceea ce sunt. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca mi-a aratat mereu ca ma iubeste!!
În ezitarea fiecăruia de a se declara învins se ascunde conştiinţa teribilă a faptului că nu iubim decat de cîteva ori în viaţă. Că poate vor trece ani, pînă să ne fie dată şansa luminată de-a visa din nou la nemurirea iubirii. Înţeleg perfect inerţia alunecoasă, încremenirea într-o senzaţie de siguranţă, scufundarea în puful si confortul dobandit cu greu. Aşezăm, de-a valma, în vieţile noastre comune, tabieturi, obiceiuri ştiute, taine împărtăşite, obiecte de preţ, amintiri dantelate sau aspre care ne leagă de celălalt. Uneori pe viaţă.
Dar,oricat de dureros,cumplit si lipsit de sens ni s-ar parea la un moment dat totul,in timp, uneori peste ani vine vremea sa regretam timpul pierdut, timp in care nu am inteles ca TREBUIE sa o luam de la capat, timp in care nu am inteles ca dragostea o data ce a murit, nu o mai putem reinvia....dar indiferent cine si cum ne-o va spune tot nu vom intelege si tot vom continua sa speram....este pacat....pentru ca sant zile ,luni sau poate chiar ani in care ne complacem in nefericire....zile, luni sau ani in care nu dam nimanui nici o sansa sub pretextul stupid ca iubim pe altcineva!
Recados, Gifs e Imagens no Glimboo.com