imi pare rau ca nai stiut

sa imi pretuiesti iubirea

ai vrut doar sa iti bati joc

si mai lasat cu amintirea

...................................

cum as putea oare sa uit

mda cam in cuvintele astea sar rezuma relatiile mele...adik nijte amagiri...toate un esec total...si ma intreb daca asta a fost numai din vina mea...nu stiu...nu voi sti niciodata....stiu ca de fiecare data...sufeream si plangeam si nimeni nu era acolo langa mine...sa ma sculte...sau daca era cineva nu aveam eu putere sa vorbesc...pt ca nu imi era usor sa reinvii amintirile si visele care mi le faceam....si sperantele desarte...nu imi era usor sa stiu ca de fiecare data am fost un colac de salvare...da....un colac de salvare pt persoanele care aveau nevoie sa treaca timpul pana gaseau pe cineva care sa se ridice la asteptarile lor...si de fiecare data ma atasam enorm de mult de acele persoane...si tot eu ramaneam cel care plangea si suferea depresii dupa depresii...nu stiu daca cineva ar avea putere sa treaca prin ce am trecut eu...sa incerce sa se amageasca ca poate intro zi va fi fericit...sa nu inteleaga de ce trebuia sa sufere atat....sa stea ore intregi sa se priveasca si sa spere ca va gasi ceva care poate fi unic si macar potin atragator...sa isi dea seama ca de fiecare data era vina lui pt tot ce se intampla...sa inteleagfa de ce nimeni nu era multumit de el...si mai ales de ce nimeni nu vroia sa il auda...acum am trecut de asta...dar am ramas neincrezator si temator...nu am incredere deplina in nimeni...nu am incredere in mn....mie frica de fiecare clipa din zi sau noapte mie frica de urmarile faptelor mele...mie frica de oameni...cel putin sunt fericit...dar e ceva care ma macina...teama ca poate persoana de langa mn vrea o schimbare...vrea ceva nou de la mn si eu nu pot oferi sau nu ma pot schimba...sper doar sa nu se intample...sper sa fie o exceptie si sa fiu acceptat aa cum sunt eu...cum arat cu modul meu de a gandin si de a fi...pana la urma speranta moare ultima...si inca nu a murit...poate ca intro buna zi...totul va fi ca la inceput...cand iubeam fara sa imi fie frica ca o sa fiu inlocuit cu cineva mult mai bun...cand aveam incredere  in mine si nu imi era frica de ce se va intampla pe viitor caci stiam ca totul va fi bine...si poate ca voi putea gasi un prieten sau un strain caruia sa ii povestesc absolut totul si el/ea sa ma asculte sa ma inteleaga sau macar....sa ma amageasca....