Moartea este mai aproape de mine decât as putea fi eu vreodata de ea.
Am siguranta ca o recunosc în abanosul ondulat al
unei oi ratacite
de turma.
Am nebunia de-a o vedea plutind,
de partea cealalta a apei,
în tacere.
Am presimtirea ca
ne trezim dimineata într-un fel anume;
Ea îsi întinde corpul cu ambele mâini
pâna când trosneste din încheieturi,
eu îmi întind mâinile pâna când realizez
cât de aproape suntem una de alta.
Bem cafeaua împreuna;
mai târziu luam prânzul
în acelasi loc, în acelasi timp,
(comandam acelasi fel de mâncare)
apoi ne dam întâlnire, într-un loc secret,
despre care mi-a spus ca
o sa mi-l destainuie
cândva…